Disfunctia erectila este definita ca incapacitatea unui barbat de a mentine in stare erecta penisul pentru a avea o relatie sexuala satisfacatoare.

Termenul se refera numai la capacitatea de erectie a penisului si nu implica tulburari de dorinta sexuala, ejaculare sau orgasm. Pentru a determina existenta disfunctiei erectile, aceasta stare trebuie sa fie prelungita timp de cel putin trei luni.

In ciuda unei tulburari benigne, repercusiunea acestei probleme afecteaza sanatatea psihosociala a individului si poate provoca o modificare importanta a calitatii vietii personale si a mediului familial si de cuplu.

Tipuri de disfunctii erectile

In functia erectila, intervin factori fizici si psihologici, astfel incat modificarea unuia sau a mai multor factori poate duce la disfunctie erectila. Disfunctia erectica se poate clasifica in trei grupe:

Organic: poate fi secundar leziunilor vasculare (cel mai frecvent 60-80%), neurologice (10-20%), leziuni hormonale (5-10%) sau locale.

Psihogenic: din pricina disfunctiei mecanismului erectil fara leziuni fizice.

Mixt: din cauza combinatiei factorilor organici si psihici.

Disfunctia erectila este o problema de sanatate cu prevalenta ridicata la barbatii de peste 40 de ani si are un impact important asupra calitatii vietii barbatului afectat, precum si a partenerei sale.

In mod normal, erectia este data de doua procese:

– un aflux sanguin important la nivelul corpilor cavernosi ai penisului obtinut printr-o vasodilatatie arteriala importanta;

– mentinerea lui prin vasoconstrictie ce nu permite intoarcerea venoasa la acest nivel.

Dupa ejaculare, cele doua procese inceteaza, iar penisul devine flasc. Intregul fenomen se petrece sub controlul sistemului nervos.

Diagnosticarea disfunctiei erectile

Disfunctia erectila se diagnosticheaza in urma unui consult urologic. Acesta consta in examinarea testiculelor, a penisului, dar si a prostatei prin tuseu rectal.

Aceste examinari pot fi completate cu un examen vascular in care se verifica semnele de arterita, pulsul la membrele inferioare, prezenta varicelor si cu un examen neurologic care va testa sensibilitatea fetii interne a coapsei, reflexul anal, cremasterian.

Ca explorari imagistice, se pot practica:

– pletismografia peniana care verifica integritatea aparatului genital;

– ecografia Doppler pentru leziuni vasculare;

– arteriografie hipogastrica pentru a vizualiza artera cavernoasa si ramurile ei;

– flebografia corpilor cavernosi pentru o cauza venoasa.

Pentru a aprecia disfunctia erectila psihogena, se practica:

– masurarea turgescentei peniene nocturne in timpul somnului;

– stimularea sexuala vizuala prin intermediul filmelor erotice;

– administrarea de substante vasoactive in doze mari pentru a aprecia comportamentul erectil.

Testele de laborator care completeaza diagnosticul de disfuntie erectila sunt:

– glicemia;

– nivelul colesterolului;

– dozari hormonale: FSH, LH, testosteron, prolactina.