Fisura anală este considerată de specialişti ca fiind o tăietură, o crăpătură în zona rectului inferior. Ruptura se regăseşte, de obicei, de la anus până la canalul anal, provocând, adesea, senzaţii de durere intensă în timpul eliminării materiilor fecale.
Afecţiunea apare şi se dezvoltă, cu predilecţie, în urma episoadelor de constipaţie cronică, fiind însoţită, pe lângă durere, în zona anală, de stări de arsură, înţepătură, usturime şi sângerare. Netratate la timp, simptomele pot degenera rapid spre complicaţii.
Statisticile au demonstrat o incidenţă relativ egală în rândul femeilor şi al bărbaţilor, indiferent de vârstă, afectaţi fiind, în special, pacienţii cu hemoroizi sau care prezintă alte afecţiuni locale sau de vecinătate. În plus, 6-15% dintre vizitele la gastroenterolog se datorează fisurilor anale.
Se pare că aproape 90% dintre fisuri sunt localizate posterior, în dreptul coccisului. În cazul unui procent de 8-9% dintre pacienţi, localizarea fisurii este pe partea anterioară a anusului, iar la restul, poziţionarea să se află pe pereţii laterali.
La un număr mai mic de subiecţi, pot fi prezente două fisuri anale concomitente, atât pe partea posterioară, cât şi pe cea anterioară.
Ulceraţia aparent superficială şi lineară se dezvoltă, de obicei, pornind dinspre marginea orificiului anal înspre interior, afectând, iniţial, zona epitelială, pentru a cuprinde, ulterior, întreaga grosime a mucoasei anale.

Cum ne dăm seama că ne confruntăm cu o fisură anală?

Majoritatea pacienţilor cu fisuri anale prezintă dureri frecvente, care se acutizează în timpul eliminării materiilor fecale. Aceste dureri pot fi de scurtă durată sau pot persista timp de câteva ore, uneori fiind resimţite atât de pronuntat, făcând procesul de defecaţie extrem de dificil. Din această cauză, pacienţii se pot confrunta, deseori, cu agravarea constipaţiei, care poate agrava fisura anală sau, mai rău, cu producerea unei ocluzii intestinale. De asemenea, în unele situaţii, durerile pot fi resimţite chiar şi în timpul urinării, ele fiind însoţite de sângerări minore, senzaţie de mâncărime şi secreţii urât mirositoare provocate de eliminarea puroiului.
Apariţia fisurilor anale, poate avea, aşadar, multiple cauze. Pe lângă traumele produse la nivelul anusului şi al canalului, acestea se pot dezvolta ca urmare a forţării în timpul defecaţiei (scaunul este dur), a existenţei unor scaune diareice frecvente sau a unor cicatrici în zona ano-rectală. Alte cauze pot fi: introducerea unor corpi străini în zona anusului, persistenţa unor afecţiuni medicale preexistente, precum boala Crohn, colita ulcerativă, cancerul anal, leucemie, tuberculoza, ori un flux sanguin deficitar în zona anală.
Fisura anală este o afecţiune medicală gravă care se întâlneşte la aproximativ 1 din 350 de adulţi, categoria de vârstă cea mai expusă fiind 15-40 de ani. Însă, nici persoanele de vârsta a doua sau a treia nu sunt scutite de apariţia rupturilor la nivelul mucoasei anale, igiena precară fiind un factor perturbator în ameliorarea simptomelor şi tratarea bolii.

Ce avem de făcut in caz de fisura anala?

Pacienţii care se confruntă cu fisuri anale, pot încerca o serie de tratamente tradiţionale, menite să reducă presiunea asupra canalului anal, să reducă disconfortul şi sângerările. Utilizarea laxativelor, adoptarea unei diete alimentare bogate în fibre, evitarea cafeinei, şi folosirea unor unguente cu aplicare locală pentru relaxarea musculaturii anale pot fi primele măsuri luate în caz de acutizare a simptomatologiei.