Oasele se pot rupe (fractura), se pot separa (dislocare sau dezlipirea), în ligamente, muschi si tendoane pot sa apara fisuri (entorsa).

Leziunile la nivelul oaselor, muschilor si tesuturilor sunt, de obicei, rezultatul unei vatamari corporale sau al unor excese.

Partea ranita (umflata, lovita, rasucita, indoita) aduce prejudicii corpului mai ales daca este utilizata.

Pot exista si alte tipuri de leziuni cum ar fi vasele sanguine si leziunile nervoase, infectiile si problemele permanente ale articulatiilor.

Astfel de probleme sunt uneori diagnosticate pe baza simptomelor, a circumstantelor in care a aparut leziunea si a rezultatelor examenului fizic, dar uneori sunt, de asemenea, necesare testele cu raze X sau alte teste de imagistica.

Majoritatea ranilor se vindeca bine si sunt relativ usoare. Cu toate acestea, durata vindecarii depinde de multi factori, cum ar fi varsta persoanei, tipul si severitatea ranii si existenta altor boli.

Sistemul musculo-scheletal consta in oase, muschi si tesuturile care le conecteaza (ligamente, tendoane si alte tesuturi conjunctive numite tesuturi moi). Ele determina forma corpului, il stabilizeaza si fac posibila mutarea acestuia.

Tesuturile musculo-scheletice pot fi deteriorate in moduri diferite:

·         Oasele se pot sparge partial sau complet (adica apare o fractura). De obicei, tesutul inconjurator este, de asemenea, ranit.

·         Oasele din articulații pot fi complet separate (adica dislocate) sau doar partial indepartate din pozitia lor normala (asa-numita subluxatie).

·         Ligamentele (elementele de legatura dintre oase) pot sa se rupa (entorsa).

·         Fisurile (tulpinile) pot aparea si in cadrul muschilor.

·         Tendoanele (elementele de legatura dintre muschi si oase) se pot rupe (ruptura).

Fracturile, dislocarile, entorsele si fisurile (leziuni ale sistemului musculo-scheletal) pot fi foarte diferite in ceea ce priveste gravitatea leziunilor si necesitatea tratamentului. Spectrul variaza de la crapaturi mici, usor de trecut cu vederea, pana la ruperea severa a osului, care pune viata in pericol. Spre deosebire de o fractura inchisa, pielea este perforata intr-o fractura deschisa.

Rasucirile si fisurile pot fi usoare, moderate sau severe. Ligamentele, muschii si tendoanele se pot rupe complet sau doar partial. Daca tendonul este rupt, mobilitatea este mentinuta, dar ruperea tendonului poate continua, astfel incat sa se realizeze o demolare definitiva in timp, mai ales daca partea in cauza este incarcata in mod semnificativ.

In cazul unei fracturi osoase, pot aparea leziuni grave la alte tesuturi – piele, nervi, vase de sange, muschi si organe. Aceste leziuni pot complica tratamentul fracturii, pot duce la probleme temporare sau reziduale sau la ambele.

Cele mai frecvente sunt ranile la nivelul membrelor, dar pot aparea si leziuni ale altor parti ale corpului – traumatism cranian, leziuni faciale, leziuni oculare, leziuni in zona pieptului sau a coloanei vertebrale.

Unele boli, cum ar fi anumite infectii, tumori osoase (canceroase si non-canceroase) si osteoporoza pot slabi oasele. Pacientii cu oricare dintre aceste afectiuni prezinta un risc mai mare de fracturi. Acest tip de fractura se numeste fractura patologica.

Simptomele traumatismelor

– durerea (partea ranita a corpului doare, mai ales atunci cand utilizati greutati. Zona din jurul vatamarii este sensibila la atingere).

– Umflatura (rasucirea, pozitia normala modificata a unei parti a corpului duce la incapacitatea de a folosi partea corpului vatamata, la o posibila amorteala).

– Vanataile (hemoragiile subcutanate produc vanatai. Sangele poate fi scurs din vasele de sange intr-un os rupt sau in tesutul conjunctiv inconjurator. Vanataia este initial de culoare rosu inchis pana la negru, dar apoi devine incet verde si galben (cand sangele se descompune si este absorbit de organism). Sangele poate sa se scurga in tesut intr-o raza semnificativa a fracturii, provocand o vanataie mare sau o vanataie la distant fata de leziunea initiala. Poate dura cateva saptamani pentru ca sangele sa fie absorbit din nou. Sangele poate provoca temporar durerea si rigiditatea structurilor din jur. Fracturile umarului, de exemplu, pot provoca vanatai pe intregul brat si durere la nivelul cotului si incheieturii mainii. O vanataie pe frunte poate provoca o virare care se va dezvolta mai tarziu sub ochi).

Vindecarea/cicatrizarea traumatismelor

Oasele se vindeca la rate diferite, in functie de factori precum varsta pacientului si tulburarile coexistente. De exemplu, ele se vindeca mult mai repede la copii decat la adulti; tulburarile care interfereaza cu circulatia periferica (de exemplu, diabetul, boala arteriala periferica) se vindeca incet.

Vindecarea se produce in 3 faze:

Faza inflamatorie apare prima data. Se formeaza un hematom la locul fracturii si este resorbita o cantitate mica de os in fragmentele de fractura distala. In cazul in care o linie de fractura nu este initial evidenta (de exemplu, in unele fracturi nedisociate), ea devine evidenta la aproximativ o saptamana dupa lezare. In aceasta faza, tesutul ranit, fragmentele osoase si sangele din vasele de sange deteriorate sunt indepartate de celulele sistemului imunitar.

In timpul fazei reparatoare se formeaza un nou calus. Aceasta etapa incepe la cateva zile dupa accident si dureaza saptamani pana la luni.

Pentru a repara fractura, se produce un tesut osos nou (calus). Se dezvolta noi vase de sange, permitand formarea cartilajului peste liniile de fractura. Imobilizarea (de exemplu, ghipsul) este necesara in primele 2 etape, pentru a permite cresterea unor noi vase de sange. Acest os nou, calusul extern, nu contine calciu (un mineral care da oaselor densitate). El este moale si, prin urmare, poate fi usor deteriorat si poate contribui la alunecarea osoasa (dislocare) in timpul vindecarii.

Calusul extern nu este, de asemenea, vizibil la raze X.

In ultima faza, cea a remodelarii, calusul, care a fost initial cartilaj, devine osificat, iar osul este reconstruit. In timpul remodelarii, osul este descompus, re-format si restaurat la starea initiala. Acest proces dureaza multe luni, timp in care se stocheaza calciu in calus, care este mult mai rigid si mai ferm si poate fi vazut mai bine la razele X. Se restabileste forma normala si structura osului.In acest stadiu, suferinzii ar trebui sa-si reia incet activitatile obisnuite si sa-si “impovareze” treptat partea lezata a corpului.

Multe ligamente, tendoane sau muschi se vindeca spontan. Tratamentul variaza foarte mult in functie de localizarea si severitatea tumorii.

Cele mai frecvente cauze

Cea mai frecventa cauza a ranilor musculo-scheletice este trauma. Se vorbeste despre o trauma in urmatoarele cazuri:

– forta directa, intr-un accident casnic, de masina

– cu uzura constanta, in activitatile de zi cu zi sau ca urmare a unor

miscari nepotrivite

– supraincarcarea, mai ales in cazul sportivilor de performanta