Sindromul burnout reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică şi emoţională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecinţă a dezechilibrului dintre cerinţe, resurse şi gradul de satisfacţie profesională.
Se descriu 3 dimensiuni ale sindromului:
Epuizarea emoţională:
Persoana afectată se simte permanent obosită, epuizată, lipsită de energie, simte ca activitatea depusă a suprasolicitat-o şi a rămas fără resurse.
Detaşarea:
Persoanele devin în timp pesimiste, cinice, resimt frustrare în legătură cu activitatea lor, atitudinea lor pare indiferentă, detaşată, uneori tind să se izoleze sau să fugă de responsabilităţi.
Scăderea performanţei:
Scade stima de sine, încrederea în propriile capacităţi şi realizări, subiecţii simt ca ceea ce fac este neapreciat şi nesemnificativ, scade capacitatea de concentrare a atenţiei, creativitatea şi spontaneitatea.
Deşi clasificările internaţionale ale maladiilor nu includ sindromul burnout în categoria afecţiunilor psihice, acesta este un fenomen recunoscut de experţi şi foarte răspândit în societatea actuală.
Pe cine afectează acest sindrom:
Termenul de “burnout” a fost introdus în anul 1970 de către psihologul american Herbert Freudenberger. Acesta îl definea ca fiind caracteristic pentru angajaţii din domeniile de lucru cu oamenii (medici, asistente, profesori şi asistenţi sociali), profesii în care ar fi prezent un sentiment de sacrificiu pentru ceilalţi.
În prezent se consideră că sindromul burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată.
Apare la angajaţii din orice domeniu. Mai poate afecta frecvent persoanele care sunt nevoite să îngrijească permanent alţi membrii ai familiei.

Cauze ale sindromului burnout

Cauze care ţin de mediul profesional:

• suprasolicitare
• volum mare de muncă
• presiunea timpului
• program de lucru prelungit
• evenimente cu impact emoţional negativ
• lipsa de apreciere
• mediul de lucru ostil, relaţiile nesatisfăcătoare cu colegii.

Cauze care ţin de personalitate:

• perfecţionismul
• nevoia excesivă de a deţine controlul
• aşteptarea de recompense imediate
• entuziasm şi aşteptări exagerate la începutul carierei
• stabilitatea emoţională scăzută
• slabă capacitate de adaptare şi rezistenţă la stres
• neîncrederea în sine

Cauze care ţin de stilul de viaţă:

• insuficientă timpului liber
• insuficientă implicării în activităţi relaxante şi în activităţi sociale
• lipsa suportului social şi familial
• nerespectarea timpului necesar de somn

Cum recunoaştem sindromul burnout:
Majoritatea oamenilor au zile în care se simt obosiţi, plictisiţi, lipsiţi de motivaţie, neapreciaţi, când simplul fapt de a se ridica din pat le solicită toată voinţa. Dacă această stare se prelungeşte şi persoana în cauză se simte astfel mai tot timpul, ne putem gândi că este afectată de sindromul burnout.
Simptome frecvente care apar – epuizare emoţională, lipsa energiei, oboseala permanentă, lipsa motivaţiei, pesimism, frustrare, resemnare, iritabilitate, izolare socială, concentrare scăzută, productivitate scăzută, scăderea capacităţii de a lua decizii şi de a rezolva probleme, neglijarea propriei stări de sănătate, refugiere în obiceiuri nesănătoase (alimentare, consum de alcool, droguri), tulburări ale somnului, incapacitatea de a se detaşa de problemele profesionale inclusiv în timpul liber, simptome fizice (ex: durerile de cap, tensiunea musculară, durerile de spate), manifestări digestive.
Cu ce se aseamănă:
În prezenţa simptomelor de burnout trebuie în primul rând excluse afecţiunile fizice şi cele psihice că depresia, tulburările de anxietate, sindromul oboselii cronice şi neurastenia.
Deasemenea, sindromul burnout poate coexista cu aceste afecţiuni sau cu tulburările legate de consumul de alcool.

Burnout şi depresia:
Sindromul burnout poate creşte riscul de depresie. Există simptome comune celor două afecţiuni şi este foarte importantă distincţia între ele.
Burnout-ul este cauzat de o activitate stresantă prelungită, pe când depresia are o etiopatogenie complexă; gândurile negative din depresie nu se rezumă la domeniul profesional, ci invadează fiecare aspect al vieţii, pot apărea idei suicidare sau fenomene psihotice.
Modalităţile de tratament sunt deasemenea diferite.

Burnout şi sindromul oboselii cronice:
Ambele par să fie rezultatul neadaptării la stresul prelungit.
În sindromul oboselii cronice sunt afectate mecanismele răspunsului la stres, în special funcţionarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale. Stresul duce la creşterea cortizolului şi a activităţii axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, dar în cazul stresului cronic apare un mecanism adaptativ prin care valorile cortizolului tind să fie mai scăzute decât în mod normal şi apare hipofuncţia axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.
Atât în cazul sindromului burnout cât şi al sindromului de oboseala cronică s-au remarcat valori scăzute ale cortizolului la 30-60 minute după trezire. Acest fenomen se pare că se reglează după dispariţia stării de burnout, dar persistă în sindromul oboselii cronice.

Burnout şi stresul:
În perioadele stresante organismul este într-o stare de alertă în mod normal, dar persoană îşi poate imagina ca după ce perioadă trece lucrurile vor fi din nou sub control. În sindromul burnout cei afectaţi se simt secaţi de energie şi nu văd în general ieşiri din situaţie.
Ce soluţii putem găsi:
Soluţiile se găsesc la îndemâna oricui şi lipsa de motivaţie trebuie depăşită pentru a le căuta sau pentru a cere suportul celor apropiaţi sau al unui specialist: psiholog, psihoterapeut. Psihoterapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi una din metodele utile de tratament.
Este importantă menţinerea unui stil de viaţă sănătos. Alimentaţia sănătoasă, odihna suficientă, efectuarea de activităţi fizice în mod regulat sunt factori cu efect demonstrat de creştere a energiei, a rezistenţei la stres şi a performanţelor.
Delimitarea aspectelor şi capacitatea de a stabili priorităţi pot duce la o structurare a rolurilor persoanei şi la o mai bună detaşare de problemele profesionale în timpul liber.
Se recomandă acordarea de timp pentru activităţile plăcute, hobby-uri, pasiuni, pentru dezvoltarea creativităţii şi ieşirea din rutina de zi cu zi.
Timpul petrecut cu familia şi prietenii şi activităţile sociale au şi ele un efect de “ reîncărcare a bateriilor” şi nu trebuie neglijate.
Este necesar deci un efort de a analiza situaţia, de a stabili priorităţile şi de a schimba situaţia într-o manieră care să coincidă cu speranţele şi dorinţele personale.
La locul de muncă se recomandă exprimarea nemulţumirilor şi sugestiilor de schimbare într-o manieră asertivă; este benefică ieşirea din rutină, activitatea diversificată, căutarea de provocări. În anumite situaţii soluţia poate fi o schimbare a locului de muncă sau a domeniului de activitate.